miercuri, 30 septembrie 2009

Batranica din tren.....

Ieri eram in Ploiesti , azi in Rm -Sarat. Evident prin aceasta zona a tarii se simte o plictiseala cu care am sa ma obijnuiesc cu greu de acum in colo. Evident merg la gara (asa cum fac de obicei) si astept trenul care evident intarzie, langa mine pe mica si murdara bancuta se aseaza o batranica care din cate am aflat mai tarziu mergea la Focsani. In tren batranica se aseaza langa mine si ma intreaba cu o voce calda parca venea din acele povesti cu bunicute, daca poate sta langa mine ca ii este frica sa nu se i-a cineva de ea. Nu o refuz si o poftesc sa stea langa mine. La cateva minute dupa ce trenul paraseste gara ea ma intreaba ce carte citesc, ii raspund mai rusinata "Ascesul Dorintei" gandindu-ma ca suna putin cam aiurea pentru urechiile ei. Zambeste larg si incepe sa-mi povesteasca de marea ei iubire din tinerete. Am cam ramas socata cand deodata batranica a inceput sa vorbeasca de iubitul ei cu care facea tot felul de nebunii. Daca te uitai la ea nici prin cap nu-ti trecea ca ea ar fi putut face acele chestii (nu am sa dau detalii referitoare la acele mici nebunii pt. ca nu ar fi frumos din partea mea). Era o batranica micuta de statura , cu niste ochi ridati dar radiind de bucurie ca avea cu cine sa-si impartaseasca amintirile. Era imbracata toata in negru, presupun ca purta doliu de ceva vreme...:(... Ma uitam la ea cat de zambitoare era la aceasta varsta, cu ce detalui descria tot ce-si amintea. Oricum sa ajungi la o asa varsta si sa povestesti toate acele chestii unui strain este o chestie mare.... evident se simtea singura si parasita de lume.... daca priveai mai atent puteai citi in ochii ei durerea cu care traieste si regretele pe care le poarta cu ea. In cele 2 ore cat a durat calatoria mea am invatat de la ea ca indiferent de varsta te poti bucura de iubire si de cei dragi. Si un sfat care mi l-a dat cand a trebuit sa plec a fost " sa te bucuri de viata ca trece repede". Acum stau si realizez cata dreptate are ......viata e una singura si daca nu o traim asa cum trebuie , e ca si cum o avem degeaba. Hai sa fim mai veseli si sa nu mai fim suparati pe viata ca nu se merita.
Acum .............hai ZAMBESTE, zambeste-i unui necunoscut pe strada si ai sa vezi reactia ....si eu zambesc.... si de cand o fac ma simt mult mai bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu