duminică, 18 aprilie 2010

Ai uitat de mine...

Niciodata nu ma voi satura sa privesc cerul plin de cristale colorate... niciodata nu ma voi satura sa simt adiera calda de vara pe pielea inrosita de soare si sa las marea sa-mi patrunda in ganduri.
Azi am deschis geamul si am vazut cum tu iubeai pe altcineva si cum ii ofereai toata privirea. ... ce puteam sa fac? ... Nu am inchis geamul, l-am lasat asa sa intre ceata albastra care te inconjura si am plecat. M-a vazut si ea... da ea, cea care stat noapte de noapte si spune povesti nemuritoate cristalelor colorate, cea care ma vegheaza in fiecare noapte... a vazut cum varsam lacrimi din ulcioare de sticla in locul unde florile cresc numai in apa.
Mi-a fost rusine si m-am ascuns sub copacul rosu, acolo unde frunzele din panza imi sterg lacrimile. L-am chemat pe el... da el magarul verde care m-a dus la plaja cu maci negrii... acolo unde fluturii ies din valuri... acolo unde oricate lacrimi amare ai varsa marea le va indulci .
M-ai facut sa ma simt mai dulce ca raiul si mai fierbinte ca iadul... de ce ? Pasesc pe nisipul mov, in marea de culoarea curcubeului ...Exista un zgomot in capul meu, care imi aduce aminte de tine...  e mai tare decat orice clopot. . Marea imi mamgaie talpile iar sunetul e din ce in ce mai asurzitor... Ma cufund in apa marii, dar asa cum apa imi umple gura ea nu poate spala ecourile ... Am inghitit sunetul si el m-a inghitit pe mine pana cand nimic nu mi-a mai ramas din suflet.
Tu uiti de mine , iar trupul imi devine transparent... petale cristaline pot trece prin mine... nici eu nu ma mai vad... gata... ai uitat de mine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu